Dictionar

naufragiator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. naufrageur)

1. persoană care provoacă naufragierea corăbiilor pentru a le jefui, ademenindu-le către o coastă periculoasă prin semnale false.
2. (fig.) persoană care provoacă ruinarea cuiva sau a ceva; cel care face ca un proiect, o afacere să eșueze.
 

populicid

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: cuvânt creat în 1794 de Gracchus Babeuf din latinescul populus „oameni” și caedere „a ucide”.

1. care distruge un popor.
2. care provoacă moartea, ruinarea oamenilor.