Dictionar

AMENTI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. amentum „curelușă, mâțișor”)

1. „ciorchine, mâțișor, ament”.
 

amenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Amentia)

1. stare amentivă; tulburare mintală.
 

amentifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amentifére/s/)

1. adj. (despre plante) care poartă amenți.
2. s. f. pl. grup de plante, arbori cu amenți.
 

amentiflore

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (germ. Amentifloren)

1. (bot.) plante a căror floare este un ament.
 

amentiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amentiforme)

1. (despre inflorescență) în formă de ament, de mâțișor; amentaceu.
 

amentiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. it. amente, dement)

1. stare ~ă = stare confuzională a conștiinței.
 

amentaceu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amentacé/es/)

1. adj. amentiform.
2. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate lemnoase, cu flori apetale, dispuse în ament.
 

amentifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amentifére/s/)

1. adj. (despre plante) care poartă amenți.
2. s. f. pl. grup de plante, arbori cu amenți.
 

amenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Amentia)

1. stare amentivă; tulburare mintală.
 

behaviorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. behaviourism, fr. béhaviorisme)

1. concepție care consideră psihologia ca știință a comportamentului, ignorând conștiința; comportamentism.
 

betulacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétulacées)

1. familie de plante dicotiledonate, cu flori unisexuate monoice, grupate în amenți: mesteacănul, arinul etc.
 

comportamentist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (it. comportamentista)

1. I. referitor la comportamentism sau behaviorism.
2. II. adept al comportamentismului.