OK
X
considera
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. considérer, lat. considerare)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
socoti,
a
(se)
crede.
2.
tr.
a
fi
de
părere.
3.
a
cerceta,
a
analiza.
4.
a
cinsti,
a
stima.
considerabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. considérable)
1.
însemnat,
remarcabil,
(foarte)
mare.
considerat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (considera)
1.
beneficiind
de
considerația
celorlalți;
socotit
(ca);
prețuit.
2.
(antonim)
desconsiderat.
considerație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. considération, lat. consideratio)
1.
stimă,
respect.
2.
motiv,
considerent,
rațiune.
3.
a
avea
(sau
a
lua)
în
~
=
a
ține
seama
de...,
a
avea
în
vedere.
4.
părere,
reflecție,
idee.
considerativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. considératif)
1.
care
consideră,
care
reflectă.
2.
stare
~ă
=
stare
sufletească
de
observare
și
meditație;
expresie
ascetică
desemnând
starea
unui
suflet
care
reflectă.
desconsidera
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. déconsidérer)
1.
a
disprețui
(pe
cineva).
reconsidera
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. reconsidérer)
1.
a
privi,
a
cerceta,
a
interpreta
dintr-un
punct
de
vedere
nou.
absolutiza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. absolutiser)
1.
a
atribui
unui
fapt,
unei
idei
o
valoare
absolută.
2.
a
considera,
în
mod
greșit,
o
latură
a
unui
lucru
ca
o
entitate
de
sine
stătătoare,
rupând-o
de
complexul
căreia
îi
aparține.
abstracție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. abstraction, lat. abstractio)
1.
noțiune,
idee
rezultată
din
procesul
de
abstractizare.
2.
abstractizare.
3.
a
face
~
de
=
a
nu
lua
în
considerare.
acaparant, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (acapara + -ant)
1.
(persoană)
care
acaparează;
acaparator.
2.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
o
cantitate
considerabilă
de
alimente,
bunuri
et
cetera;
acaparator.
3.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
lucruri
care
nu-i
aparțin
de
drept;
acaparator.
acaparator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (după fr. accapareur)
1.
(persoană)
care
acaparează;
acaparant.
2.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
o
cantitate
considerabilă
de
alimente,
bunuri
et
cetera;
acaparant.
3.
(persoană)
care
ia
sau
păstrează
pentru
sine
lucruri
care
nu-i
aparțin
de
drept;
acaparant.
admisibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. admissible)
1.
care
poate
fi
admis;
acceptabil.
2.
califică
pe
cineva
care
a
fost
considerat
demn
de
admisibilitate
într-un
examen
sau
concurs.
3.
(antonime)
inadmisibil,
neadmisibil.
adopțianist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adoptianiste)
1.
(Evul
Mediu)
referitor
la
adopțianism,
sectă
eretică
creștină
care
considera
că
Hristos
era
fiul
adoptiv
al
lui
Dumnezeu.