OK
X
fonator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. phonateur)
1.
care
produce
sunetele
vorbirii.
2.
organ
(sau
aparat,
canal)
~
=
organ
(sau
aparat,
canal)
care
produce
sunetele
vorbirii.
oxiuroză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. oxyurose)
1.
(med.)
parazitoză
digestivă
cauzată
de
un
mic
vierme
nematod,
numit
în
mod
obișnuit
oxiur
(simptomul
său
principal
este
pruritul
perianal);
enterobiază,
oxiuriază.
vaporet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. vaporetto)
1.
vapor
de
cursă
(pe
un
lac,
pe
un
canal).
variantă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. variante)
1.
aspect
particular,
diferit
față
de
o
formă
socotită
ca
bază
sau
tipică
a
unui
lucru,
a
unei
lucrări,
acțiuni.
2.
formă
a
unui
element
lingvistic
diferită
din
punct
de
vedere
fonetic
sau
ortografic
față
de
forma
lui
obișnuită
sau
etimologică.
3.
drum
(canal)
care
ocolește
traseul
principal,
ajungând
în
același
punct
final.
4.
(biol.)
individ,
populație
care
diferă
de
tip
prin
unul
sau
mai
multe
caractere.
5.
(stat.)
una
din
formele
sub
care
s-a
înregistrat
variabila
în
cadrul
activității
cercetate.