Dictionar

atu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atout)

1. carte de joc de culoare socotită în mod convențional superioară celorlalte cărți.
2. situație, element, poziție care oferă un avantaj în plus.
 

balivernă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baliverne)

1. vorbă goală, lipsită de importanță sau nesocotită; palavră.
 

divinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. divinité, lat. divinitas)

1. ființă socotită drept creatoare și cârmuitoare a lumii; Dumnezeu.
2. ființe cărora li se atribuie o natură divină.
3. (pl.) zeii și zeițele păgânismului.
4. esență, natură divină.
5. (fig.) lucru, persoană adorată ca un dumnezeu.
 

filtru 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. philtre, gr. philtron)

1. băutură socotită a avea puteri magice, printre care și aceea de a insufla iubire.
 

gafă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gaffe)

1. gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenționată, care poate jigni.
 

graviton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. graviton)

1. particulă ipotetică, socotită a fi cuanta câmpului de gravitație.