Dictionar

absint

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
 

alcool

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcool)

1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obținut prin fermentarea și distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
3. orice băutură alcoolică.
 

aperitiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. apéritif, lat. aperitivus)

1. I. care deschide apetitul sau pofta de mâncare.
2. II. excitant al poftei de mâncare; mâncare, băutură sau evocare care trezește apetitul; gustare (sau băutură) înainte de masă.
 

arac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arac, engl. arrack)

1. băutură alcoolică foarte tare, rachiu din orez sau din plante suculente bogate în zahăr.
 

bahic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bacchique, lat. bacchicus)

1. adj. consacrat lui Bacus; de băutură, de chef.
2. s. n. cântec de petrecere.
3. s. m. picior metric (antic) dintr-o silabă scurtă și două lungi.
 

bișof

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bichof, engl. bishof)

1. băutură alcoolică fierbinte, obținută prin macerarea în vin a lămâiei sau portocalei.