Dictionar

absint

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
 

alcool

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcool)

1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obținut prin fermentarea și distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
3. orice băutură alcoolică.
 

apozimază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apozymase)

1. component proteic termolabil al zimazei, enzimă care produce fermentația alcoolică.
 

arac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arac, engl. arrack)

1. băutură alcoolică foarte tare, rachiu din orez sau din plante suculente bogate în zahăr.
 

bișof

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bichof, engl. bishof)

1. băutură alcoolică fierbinte, obținută prin macerarea în vin a lămâiei sau portocalei.
 

brandy

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. brandy)

1. băutură alcoolică obținută prin distilarea vinului din soiuri de struguri roșii sau albi; coniac (* coniacul este un tip de brandy care pur și simplu provine din regiunea Cognac).