Dictionar

alcool

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcool)

1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obținut prin fermentarea și distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
3. orice băutură alcoolică.
 

alcoolat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolate)

1. substanță organică prin substituirea cu un metal a hidrogenului din hidroxilul unui alcool.
 

amină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amine)

1. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici.
 

azol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azole)

1. denumire generică dată unor compuși hete-rociclici derivați din furan, tiofen sau pirol prin substituirea, în lanț, a atomilor de azot cu atomi de carbon.
 

cloracetic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chloracétique)

1. acid ~ = acid prin substituirea unui atom de clor cu unul de hidrogen din acidul acetic.
 

disubstituit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. disubstitué)

1. (despre derivați) obținut prin substituirea a doi atomi din moleculă.