acetic.-Dicti0nar.ro electronic

acetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. acétique)

1. de natura oțetului.
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentație ~ă = fermentație care transformă alcoolul în acid acetic.

aceto-carmin; carmin acetic

Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:

1. LAT aceto-carminum
2. FR carmin acétique
3. EN aceto-carmin
4. DE Karminessigsäure
5. RU aцетокaрмин; кaрминуксуснaя кислотa
6. HU acetokarmin

acid acetic

Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:

1. LAT acidum aceticum
2. FR acide acétique
3. EN acetic acid
4. DE Essigsäure
5. RU уксуснaя кислотa
6. HU ecetsav

aminoacetic

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. amino-acétique)

1. (chimie) se spune despre un radical chimic monovalent cu doi atomi de carbon, cuprinzând o amină (-NH2) și un carboxil (-COOH).
2. acid ~ = glicocol.

cloracetic

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. chloracétique)

1. acid ~ = acid prin substituirea unui atom de clor cu unul de hidrogen din acidul acetic.

ACET(O)-, ACETI-

Parte de vorbire: prefix
Etimologie: (fr. acét/o/-, acéti-, cf. lat. acetum „oţet”)

1. „acid acetic”.

acetaldehidă

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH₃CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.

acetamidă

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH₃CONH₂); amidă a acidului acetic.

acetat

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. acétate)

1. sare sau ester al acidului acetic.

ACETI-

Parte de vorbire: prefix
Etimologie: (lat. acetum „oțet”)

1. „oțet, acid acetic”.

acetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. acétique)

1. de natura oțetului.
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentație ~ă = fermentație care transformă alcoolul în acid acetic.