Dictionar

cultură pură

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cultura pura
2. FR culture pure
3. EN pure culture; isolation
4. DE Reinkultur
5. RU чистaя культурa
6. HU tiszta (nem vegyes) kultúra
 

cupură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupure)

1. tăietură; (parte dintr-un) articol, anunț etc., tăiat dintr-un jurnal.
2. (fin.) bilet de hârtie, cu imprimare specială, emis ca bancnotă, bani de hârtie și titluri de valoare (acțiuni și obligațiuni).
 

depura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dépurer)

1. a face mai pur, a curăța, a purifica.
 

epura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. épurer)

1. a curăța de substanțele, de corpurile nefolositoare ori dăunătoare, a purifica apa, spre a o face potabilă.
2. a îndepărta dintr-o instituție, întreprindere etc. elementele necorespunzătoare; a concedia.
3. (fam.) a exclude.
4. (cu privire la fondul unei biblioteci) a îndepărta cărțile necorespunzătoare din punct de vedere științific sau politic.
 

epură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épure)

1. desen liniar care reprezintă la scară, pe unul sau mai multe planuri, proiecțiile diferitelor părți ale unei figuri cu trei dimensiuni.
 

ghipură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. guipure)

1. gen de dantelă cu ochiuri largi, a cărei împletitură comportă un sistem de fire ce evoluează diferit.
2. desen care, prin forma sa, amintește de acest tip de dantelă.
 

abcede

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abcéder, lat. abscedere)

1. a (se) transforma în abces; a supura.
 

acetamidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH3CONH2); amidă a acidului acetic.
 

adenoflegmon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénophlegmon)

1. (med.) inflamație supurată a unui ganglion sau a unei glande; abces ganglionar.
 

aerotanc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerotank)

1. construcție pentru epurarea biologică a apelor.
 

angusticlavă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angusticlave)

1. fâșie îngustă de purpură cu care era tivită toga romană.
2. toga însăși.
 

carie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carie, lat. caries)

1. boală a dinților prin măcinare lentă și progresivă a smalțului și a dentinei.
2. supurație interstițială a țesutului osos.
3. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate.
4. degradare a lemnului prin găurire și măcinare de către cari.