Dictionar

arbusticol

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fruticicolus
2. FR sur les arbustes
3. EN fruticole; fruticolous
4. DE strauchig; buschig
5. RU нa кустaх; нa кустaрникaх
6. HU cserjés, bokros
 

arbustiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arbustif)

1. cu caractere de arbust; constituit din arbuști.
 

anacardiacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anacardiacées)

1. familie de arbori sau arbuști lactescenți ori rășinoși tropicali.
 

araliacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. araliacées)

1. familie de plante dicotiledonate, arbori și arbuști, uneori erbacee, cu flori mici grupate în umbele simple sau compuse: iedera.
 

arboret

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. arboretum)

1. s. n. teren plantat cu numeroase specii de arbori și arbuști și destinat studiului condițiilor lor de dezvoltare.
2. s. m. partea superioară a unui catarg.
 

arboricultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arboriculture)

1. ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea arborilor, arbuștilor ornamentali și a pomilor fructiferi.
 

arbustiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arbustif)

1. cu caractere de arbust; constituit din arbuști.
 

aristolohiacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristolochiacées)

1. familie de plante erbacee și arbuști: aristolohul.