Dictionar

ARITM(O)-, -aritm, -aritmie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. arithm/o/-, -arithme, -arithmie. cf. gr. arithmos)

1. „număr”.
 

aritmie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arythmie)

1. lipsă de ritm, neregularitate în succesiunea silabelor accentuate ale unui vers.
2. tulburare a ritmului cardiac.
 

bradiaritmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bradyarythmie)

1. aritmie cu frecvență cardiacă redusă.
 
 
 

pararitmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pararythmie)

1. parasistolie.
 

aloritmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allorythmie)

1. aritmie (2) periodică.
2. (biol.) ritm inegal în diviziunea celulelor sau în dezvoltarea orga-nismelor unicelulare.
 
 

bradiaritmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bradyarythmie)

1. aritmie cu frecvență cardiacă redusă.
 
 

parasistolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parasystolie)

1. aritmie caracterizată prin coexistența a două ritmuri cu frecvențe apropiate; pararitmie.
 

tahiaritmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tachyarythmie)

1. aritmie, însoțită de tahicardie, datorată fibrilației auriculare.