OK
X
bemol
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bémol, it. bemolle)
1.
s.
m.
accident
muzical
care
coboară
cu
un
semiton
nota
pe
care
o
precedă.
2.
adj.
(despre
note)
coborât
cu
un
semiton.
bemoliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. bémoliser)
1.
a
marca
o
notă
cu
un
bemol.
bemolizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (bemoliza)
1.
acțiunea
de
a
bemoliza,
de
a
pune
un
bemol
înaintea
unei
note
sau
la
începutul
unui
portativ.
bemolizat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bémolisé)
1.
(fon;
despre
sunete)
caracterizat
prin
coborârea
intensității.
armatură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. armatura)
1.
(muz.)
totalitatea
diezilor
sau
bemolilor
puși
la
cheie
spre
a
indica
o
tonalitate;
armură.
becar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bécarre)
1.
accident
muzical
care,
pus
înaintea
unei
note,
anulează
un
diez
sau
un
bemol.
bemoliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. bémoliser)
1.
a
marca
o
notă
cu
un
bemol.
bemolizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (bemoliza)
1.
acțiunea
de
a
bemoliza,
de
a
pune
un
bemol
înaintea
unei
note
sau
la
începutul
unui
portativ.