Dictionar

diez

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dièse)

1. s. m. accident muzical care ridică cu un semiton nota pe care o precedă.
2. adj. (despre note) ridicat cu un semiton.
 

dieza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diéser)

1. a marca o notă cu un diez.
 

diezat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diésé)

1. marcat cu un diez.
2. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o notă mai înaltă decât sunetul fundamental de care se leagă.
 

armatură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. armatura)

1. (muz.) totalitatea diezilor sau bemolilor puși la cheie spre a indica o tonalitate; armură.
 

astrobiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. astrobiologie, rus. astrobiologiia)

1. știință care își propune să studieze posibilitățile de existență a formelor de viață în Univers, în afara Pământului; exobiologie.
 

becar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bécarre)

1. accident muzical care, pus înaintea unei note, anulează un diez sau un bemol.
 

dieza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diéser)

1. a marca o notă cu un diez.
 

diezat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diésé)

1. marcat cu un diez.
2. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o notă mai înaltă decât sunetul fundamental de care se leagă.
 

exobiolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. exobiologue)

1. specialist în exobiologie, știință care studieză posibilitatea existenței vieții în Univers.