Dictionar

becar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bécarre)

1. accident muzical care, pus înaintea unei note, anulează un diez sau un bemol.
 

berbecar

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.n.  
Etimologie: (berbec + -ar)

1. I. păstor de berbeci; bărbăcar.
2. (înv., pop.) sărbătoare populară celebrată pe 26 septembrie.
3. II. (reg) cojoc lung cu lână mare; sarică, burcă.
 

orbecăire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. orbecăi)

1. faptul de a orbecăi; dibuială, bâjbâială, rătăcire, orbecare.
2. (var.) (reg.) orbăcăire.