Dictionar

bicornat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. bicornate, fr. bicornu)

1. cu două antene sau coarne; bicorn (1).
 

bubal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bubale)

1. antilopă africană mare, cu coarne în formă de liră.
 

cașmir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cachemire)

1. rasă de capre, din Cașmir și Tibet, fără coarne, cu păr moale și mătăsos.
2. țesătură fină, care se făcea la început din părul acestei capre.
 

cavicorn, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cavicorne)

1. (despre animale) care posedă coarne cavitare, găunoase.
 

cervide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cervidés)

1. pl. familie de erbivore rumegătoare, cu coarne osoase, pline, ramificate, care se schimbă anual: cerbul.
 

corniculat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. corniculatus)

1. (anat., bot.; despre organe) cu mici excrescențe țepoase de forma unor coarne.