Dictionar

antimagnetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antimagnétique)

1. insensibil la câmpuri magnetice; care rezistă câmpurilor magnetice.
 

arval

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arvales /fratres/, fr. arvale)

1. (ant.) membru al unui colegiu religios la romani care conducea, la sfârșitul lunii mai, procesiuni pe câmpuri și implora zeilor recolte bogate.
 

arvicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arvicole)

1. care crește, trăiește pe câmp.
2. care trăiește în câmpurile de grâu.
 

balistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balistique)

1. adj. referitor la balistică.
2. curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor.
3. (despre semințe, fructe) diseminat prin expulzare.
4. s. f. știință care studiază mișcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaționale.
 

biomagnetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biomagnétisme)

1. capitol al biofizicii care studiază câmpurile magnetice generate de structurile biologice, precum și acțiunea acestora asupra organismelor vii.
 

conservativ 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conservatif)

1. conservant.
2. (fiz.; despre câmpuri de forțe) în care se conservă energia.