aluniza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (după fr. alunir)

1. a coborî pe Lună, a se pune pe suprafața Lunii; a aseleniza.

arval

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arvales /fratres/, fr. arvale)

1. (ant.) membru al unui colegiu religios la romani care conducea, la sfârșitul lunii mai, procesiuni pe câmpuri și implora zeilor recolte bogate.

calende

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. calendae)

1. numele primei zi a lunii în calendarul roman; zi întâi.
2. (fig.) la ~le grecești = niciodată.

circumselenar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (circum- + selenar)

1. (astron.) care apare sau este situat în jurul Lunii; care înconjoară Luna; circumlunar.

crater/crater

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cratère, lat. crater, gr. krater)

1. (ant.) vas mare, frumos pictat cu scene mitologice și cu două torți laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospețe.
2. deschizătură largă și conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava.
3. gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața Pământului.
4. ~ lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața Lunii.

cvadratură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. quadrature)

1. (mat.) problema construirii unui pătrat cu o arie dată.
2. calculul unei integrale definite necesar, uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan mărginit de o curbă închisă.
3. ~a cercului = problema (nesoluționabilă) a construirii, cu rigla și compasul, a unui pătrat cu aria egală cu a unui cerc dat; (fig.) problemă imposibil de rezolvat.
4. (astr.) poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe Pământ au o diferență de longitudine de 90º.
5. (pl.) fazele primului și ultimului pătrar al Lunii.