OK
X
etrusc, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. étrusque, lat. etruscus)
1.
(locuitor)
din
Etruria.
(s.
f.)
limbă
neindo-europeană
vorbită
de
etrusci.
haruspiciu
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. haruspice, lat. haruspex, -icis)
1.
(ant.)
preot
la
etrusci
care
prezicea
viitorul
după
măruntaiele
jertfelor
și
pe
baza
observării
fenomenelor
naturii;
(prin
ext.)
ghicitor.
2.
(Roma
antică)
divinație
după
anumite
semne
(trăsnete,
cutremure
etc.)
sau
după
aspectul
măruntaielor
animalelor
animalelor
sacrificate.;
extispiciu.