dodecafonie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. dodécaphonie)
Etimologie: (fr. dodécaphonie)
1. tehnică modernă de compoziție în muzică, care, pornind de la egalitatea celor 12 semitonuri ale gamei cromatice, furnizează compozitorului un sistem menit să înlocuiască, în condițiile atonalismului, regulile armoniei clasice bazate pe funcționalitatea acordurilor.