disjunct, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (lat. disiunctus, după fr. disjoint)
Etimologie: (lat. disiunctus, după fr. disjoint)
1. despărțit, separat.
2. (mat.) mulțimi ~e = mulțimi care nu au nici un element comun; (muz.) trepte ~e = trepte ale gamei care nu se succed imediat.