Dictionar

acropolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acropole, gr. akropolis)

1. cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești, pe o înălțime și adăpostind palate, temple.
 

agora

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. agora)

1. piață publică a orașelor grecești antice în care se concentrau viața civică și negoțul.
 

bule

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. boulé)

1. (ant.) sfatul celor patru sute al unei cetăți grecești, care discuta probleme privitoare la buna funcționare a statului și pregătea ședințele adunării poporului.
 

calende

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. calendae)

1. numele primei zi a lunii în calendarul roman; zi întâi.
2. (fig.) la ~le grecești = niciodată.
 

catastrofă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)

1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice grecești; deznodământ.
2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate.
 

chiliarhie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chiliarchie)

1. (antic.) diviziunea falangei grecești, compusă din 1024 de oameni și comandată de un chiliarh; demnitatea de chiliarh.