impudicitate
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. impudicité)
Etimologie: (fr. impudicité)
1. caracterul a ceea ce este impudic.
2. dispoziția (cuiva) de a se comporta sau de a acționa într-un mod care este dezaprobat de morala sexuală.
3. lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; act impudic; nerușinare; impudoare.
4. (antonime) pudicitate, pudoare.