OK
X
năvălire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. năvăli)
1.
acțiunea
de
a
năvăli
și
rezultatul
ei;
atac,
asalt,
invazie.
invazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. invasion, lat. invasio)
1.
pătrundere
pe
teritoriul
unui
stat
a
forțelor
armate
aparținând
altui
stat.
2.
perioadă
de
început
în
bolile
infecțioase.
3.
năpădire,
năvălire;
revărsare
puternică.
irupție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. irruption, lat. irruptio)
1.
izbucnire
violentă;
năvălire,
revărsare.
năpustire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. năpusti)
1.
acțiunea
de
a
(se)
năpusti
și
rezultatul
ei;
asalt,
năvălire,
invazie.
îmbulzire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. îmbulzi)
1.
acțiunea
de
a
(se)
îmbulzi
și
rezultatul
ei;
îmbulzit.
2.
îngrămădire
în
număr
mare
într-un
spațiu
strâmt.
3.
năvălire
prin
mulțime.
4.
(fig.)
insistență
pentru
rezolvarea
unei
probleme.
5.
(fig.)
împresurare.
6.
(rar)
așezare
a
oilor
laolaltă
(din
cauza
căldurii).
invadare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (invada)
1.
acțiunea
de
a
invada
și
rezultatul
ei;
năvălire,
cotropire,
călcare,
invazie.
2.
intrare
într-o
țară
sau
pe
un
teritoriu
străin,
prin
forța
armelor,
prădând
și
pustiind.
3.
întindere
pe
o
suprafață
a
unui
mare
număr
de
plante
sau
animale
dăunătoare,
ce
produc
mari
pagube;
năpădire.
4.
(fig.)
supunere
a
ceva
sau
a
cuiva.