OK
X
plăcuță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (placă + -uță)
1.
diminutiv
al
lui
placă;
placă
(mică).
agasa
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. agacer)
1.
a
provoca
o
senzație
iritantă
și
în
general
neplăcută
prin
insistență;
a
plictisi
cu
insistențele;
a
enerva,
a
irita,
a
exaspera.
2.
(antonim)
a
calma.
agasant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agaçant)
1.
care
agasează,
care
enervează.
2.
care
provoacă
o
senzație
neplăcută
sau
o
stare
de
iritare.
3.
(antonime)
agreabil,
calmant.
amabile
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. amabile)
1.
(muzică)
marchează
o
execuție
grațioasă
și
plăcută.
ambienta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (ambient)
1.
a
crea
un
ambient,
o
ambianță
(plăcută).
blacheu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. blackey)
1.
plăcuță
de
oțel
în
vârful
și
la
tocul
încălțămintei.
catifelin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (catifel/at/ + -in)
1.
care
are
aspectul
și
finețea
plăcută
la
pipăit
a
catifelei;
catifelat.