Dictionar

preîntâmpinător, -oare

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (preîntâmpina + -ător)

1. care are drept scop împiedicarea apariției sau răspândirii unei boli; preventiv.
 

gerovital

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gero- + vital)

1. medicament românesc pe bază de procaină utilizat în preîntâmpinarea procesului de îmbătrânire a celulelor.
 

preveni

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prévenir, lat. praevenire)

1. a înștiința dinainte; a avertiza.
2. a preîntâmpina.
3. a împlini dinainte dorințele cuiva.
 

preventiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. préventif)

1. care preîntâmpină, împiedică un rău.
2. destinat să evite un lucru nefericit, un rău previzibil.
3. destinat prevenirii bolilor.
4. medicină ~ă = ramură a medicinei care se ocupă cu mijloacele de prevenire a bolilor.
5. arest ~ = deținere provizorie pentru cercetări a unui inculpat; prevenție.
 

vaginoplastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. vaginoplastie)

1. operație reparatorie a vaginului pentru preîntâmpinarea unui prolaps.
2. chirurgie plastică a vaginului; colpoplastie.
 

cautelă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. cautèle, lat. cautela)

1. precauție, precauțiune (inspirată de neîncredere); prudență amestecată cu viclenie, neîncredere.
2. măsură luată spre a preîntâmpina o primejdie, un rău.