prim-ministru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (prim + ministru)

1. persoană care conduce guvernul unei țări; cancelar, premier, șef de guvern.
2. președinte al Consiliului de Miniștri.

viceprim-ministru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (vice- + prim-ministru)

1. locțiitor de prim-ministru.

cancelar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cancellarius)

1. (în evul mediu) șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale.
2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania și, odinioară, în Rusia și în Austria.
3. înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.).
4. lord ~ = președintele Camerei Lorzilor în Anglia.
5. șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau consulare.
6. șef administrativ al unor universități din S.U.A.

premier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. premier)

1. prim-ministru.

viceprim-ministru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (vice- + prim-ministru)

1. locțiitor de prim-ministru.