Dictionar

rebab

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rebab)

1. instrument muzical cu două coarde, asemănător viorii, folosit de algerieni, tunisieni și marocani; rebec.
2. (var.) rabab.
 

rebec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rebec)

1. vechi instrument muzical, lăută cu două-trei coarde, introdus în Europa de arabi, folosit de menestreli; rebab.