Dictionar

burdon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bourdon, it. bourdone)

1. procedeu primitiv de acompaniament constând din persistența unui sunet, susținut de voce sau de un instrument.
2. tub grav, fără găuri, care emite un singur sunet continuu, la cimpoi.
3. coardă gravă, de acompaniament, la lăută, liră etc.
4. registru de orgă cu timbru închis.
 

luth

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luth)

1. vechi instrument muzical cu coarde ciupite; lăută.
 

mandolă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. mandola)

1. vechi instrument cu coarde ciupite, provenit din lăută.
2. variantă a mandolinei.
3. (var.) mandoră.
 

rebec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rebec)

1. vechi instrument muzical, lăută cu două-trei coarde, introdus în Europa de arabi, folosit de menestreli; rebab.
 

teorbă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. théorbe)

1. instrument muzical mai mare decât lăuta, cu coarde speciale pentru sunetele grave.