timbru
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. timbre, it. timbro)
Etimologie: (fr. timbre, it. timbro)
1. imprimat de dimensiuni mici care se lipește pe anumite acte oficiale, dovadă pentru plata unor impozite, taxe sau cotizații; imprimat aplicat pe scrisori reprezentând taxa de transport.
2. ștampilă care se aplică pe scrisori purtând locul și data plecării sau sosirii acestora.
3. ~ sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unei ștampile de metal.
4. (med.) bucățică de hârtie, plastic etc. care se lipește pe piele, suport pentru o substanță cu rol terapeutic.
5. taxă reprezentând valoarea unui timbre, plătită în numerar unei administrații publice.
6. calitate a unui sunet prin care acesta se deosebește de un alt sunet produs în condiții de durată, înălțime și intensitate identice.
7. coiful heraldic cu cimierul și lambrechinii săi.