Dictionar

situațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. situational)

1. referitor la o anumită situație.
 

conota

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. connoter)

1. a semnifica prin conotație.
2. (lingv.) a evoca mai mult decât un sens stabil (un sens în funcție de contextul situațional).
3. (antonim) a deconota.
 

diafazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. diaphasia)

1. (lingvistică) variația de limbă în funcție de contextul situațional în care are loc comunicarea.