Dictionar

confesa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confesser)

1. refl. a se destăinui, a se spovedi.
 

confesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confession, lat. confessio)

1. mărturisire, destăinuire a unor gânduri, fapte sau sentimente intime.
2. scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului.
3. religie.
 

confia 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confier)

1. tr. a încredința cuiva un secret, o taină.
2. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui.
 

confidență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confidence, lat. confidentia)

1. încredințare a unei taine, a unui gând intim; destăinuire.
 

indiscret, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indiscret, lat. indiscretus)

1. care destăinuie fapte secrete.
2. care se amestecă în mod nedelicat în secretele cuiva.
 

indiscreție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indiscrétion, lat. indiscretio)

1. destăinuire a unor secrete încredințate de către cineva; lipsă de măsură în vorbă.
2. nedelicatețe, grosolănie.