adept, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adepte, lat. adeptus)

1. persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc.
2. (prin ext.) persoană care împărtășește convingerile cuiva.
3. inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.

gnoză 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gnose)

1. cunoștință bazată pe rațiune.
2. doctrină a gnosticilor.
3. filozofie conținând toate secretele mistice rezervate inițiaților.

indiscret, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indiscret, lat. indiscretus)

1. care destăinuie fapte secrete.
2. care se amestecă în mod nedelicat în secretele cuiva.

spionaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. espionnage, it. spionaggio)

1. faptul de a spiona, spionare; îndeletnicirea spionului; iscodire, pândă, urmărire.
2. activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice etc. în beneficiul unei puteri străine.
3. ~ industrial = acțiunea de a colecta clandestin informații despre secretele comerciale ale unui concurent.
4. contra~ = serviciu responsabil pentru controlul agenților de informații și demascarea celor străini.
5. serviciu de ~ = organizație responsabilă cu colectarea secretelor puterilor străine sau inamice.

spionare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. spiona)

1. acțiunea de a spiona; spionat.
2. strângere pe ascuns a secretelor de natură militară, politică, economică ale unui stat, ale unei organizații, cu scopul de a le transmite altui stat sau altei organizații.
3. supraveghere pe ascuns a unei persoane sau a faptelor, manifestărilor etc. ei pentru a-i surprinde gândurile, intențiile, secretele etc.