Dictionar

administrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive și de dispoziție ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituții etc.
2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăți de acțiuni.
3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana și îmbrăcămintea trupelor.
 

anarhism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)

1. concepție, mișcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului și formele lui de organizare, a ordinii și disciplinei sociale în general.
2. stare de anarhie.
 

anarhist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist)

1. I. referitor la anarhism, ideal politic bazat pe suprimarea statului și autorității.
2. care este favorabil anarhismului; care mărturisește, care exprimă sau care răspândește această doctrină.
3. II. adept al anarhismului; persoană care profesează, care practică anarhismul.
4. (antonim) legitimist.
 

anarhosindicalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. anarho-sindikalizm)

1. curent mic-burghez care, atribuind sindicatelor rolul principal în lupta clasei muncitoare, nega necesitatea partidului și a statului.
 

antistatal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + statal)

1. împotriva intereselor statului.
 

asignat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assignat)

1. hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată în ipotecă asupra domeniilor statului.