Dictionar

tendon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tendon)

1. fascicul de țesut fibros și rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează de oase.
2. ~ul lui Ahile = tendon care prinde mușchiul triceps de calcaneu.
 

achilodinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achillodynie)

1. durere datorată inflamației bursei seroase, situată între tendonul lui Achile și calcaneu.
 

aponevrozită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aponévrosite)

1. (med.) inflamație a unei aponevroze.
2. (med.) ~ plantară = afecțiune dureroasă a piciorului cauzată de inflamarea fasciei plantare, învelișul fibros al tendonului care formează arcul piciorului; fasciită plantară.
 

bipeniform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. bipenniform)

1. (despre mușchi) ale cărui fibre se inserează angular pe două fețe ale unui tendon.
 

claca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. claquer)

1. intr. a face să se audă, a produce un zgomot sec
2. (despre condensatori) a se strica.
3. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări.
4. a eșua, a da greș.
5. refl. a-și luxa tendonul la picior.
6. (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din față) umflate.
 

dezinserție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. désinsertion)

1. desprindere (chirurgicală) a unui mușchi sau tendon de pe un os.
 

INO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (engl. ino-, cf. gr. is, inos „fibră”)

1. „febră, tendon, fibros, muscular”.