Dictionar

angular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. angulaire, lat. angularis)

1. care formează un unghi, în formă de unghi; unghiular.
2. situat la sau aproape de un unghi.
3. (geom.) care se măsoară printr-un unghi.
4. piatră ~ă = piatră, în general de dimensiuni mari, situată la colțurile unei clădiri și având un rol cheie în susținerea acesteia; (fig.) temelie, element fundamental.
 

grandangular

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grand-angulaire)

1. (cinem.) obiectiv de filmare cu distanță focală scurtă, cu un unghi de cuprindere mare și profunzime de claritate ridicată.
 

superangular

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. superangulaire)

1. (fot.) obiectiv~ = obiectiv cu un unghi de deschidere mai mare, astfel încât poate încadra o imagine mai mare decât un obiectiv normal.
 

afix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affixe, lat. affixus)

1. nume generic pentru prefixe, sufixe și infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcția, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.
2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.
 

angulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (amer. angulation)

1. însușirea de a fi angulos, cu unul sau mai multe unghiuri.
2. (ortopedie) termen folosit pentru a descrie prezența diformității angulare la un os fracturat.
3. măsurarea precisă a unghiurilor.
 

asfixie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphyxie, gr. asphyxia)

1. oprire a respirației prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare.
 

AXONO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. axono-, cf. gr. axon, -onos „axă, osie”)

1. „axă rectangulară”.
 

bipeniform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. bipenniform)

1. (despre mușchi) ale cărui fibre se inserează angular pe două fețe ale unui tendon.
 

cheiloză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chéilose)

1. (med.) inflamație, însoțită de crăpare, la colțurile gurii; cheilită angulară.