aerotropism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérotropisme)

1. (bot.) tropism sub influența oxigenului din aer (la creșterea rădăcinii, a tubului polinic); anemotropism.

afix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affixe, lat. affixus)

1. nume generic pentru prefixe, sufixe și infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcția, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.
2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.

apicectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. apicectomy)

1. ablațiune a porțiunii apicale a rădăcinii unui dinte.

apicoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apicolyse)

1. operație de turtire a vârfului unui plămân.
2. leziune a vârfului rădăcinii dentare.

bulb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bulbe, lat. bulbus)

1. tulpină subterană formată dintr-un înveliș membranos, din mai multe foi cărnoase.
2. ~ rahidian = prelungire a măduvei spinării între creierul mare, creierul mic, măduva spinării și marele simpatic; ~ pilos = partea terminală, îngroșată, a rădăcinii firului de păr.
3. partea umflată, în formă de bulb (1), a unui obiect.

cilindru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cylindre, lat. cylindrus)

1. s. m. corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale.
2. corp în formă de sul.
3. ~ri urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, în tuburile urinifere la bolnavii de nefrită; ~ central = țesut central din structura internă a rădăcinii și a tulpinii plantelor vasculare.
4. piesă în formă de tub din componența unui motor în care se deplasează pistonul.
5. piesă grea a unei mașini, care se rotește în jurul axei sale, pentru a conduce, a presa etc. un material; valț o ~ compresor = tăvălug.
6. s. n. joben.