Dictionar

 
 

clacaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. claquage)

1. distensie, ruptură a unui ligament, a unui mușchi.
2. boală a cailor care se manifestă prin umflarea tendoanelor.
 
 

distensie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. distension, lat. distensio)

1. (med.) întindere sau umflare excesivă.
2. capacitate a unor organe vegetale sau structuri de a se lungi sub acțiunea unei forțe.
 

glosită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. glossite)

1. (med.) inflamație a limbii, care duce la umflare și la o schimbare a culorii și formei în cazurile severe.