Dictionar

Rezultate principale (Capacitate):

Capacitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capacité, lat. capacitas)

1. calitatea de a fi încăpător.

2. întindere, mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conţine; volum al unui recipient.

3. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva.

4. calitate a celui care este capabil înţeleagă sau facă ceva.

5. om destoinic, priceput; învăţat, savant.

6. (în trecut) examen pentru obţinerea titlului de profesor secundar.

7. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operaţie, de a produce un efect, de a suferi o transformare.

8. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic.

9. (jur.) drept, putere legală de a face un act.

10. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfârşitul a opt clase elementare.


Rezultate secundare (Capacitate):

Incapacitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incapacité)

1. lipsă de capacitate, de pricepere, de competenţă; (p. ext.) nepregătire; stângăcie.


Acalazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.


Acalculie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acalculie)

1. incapacitatea de a utiliza cifrele, de a efectua calcule.


Acatamatezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acatamathesia)

1. incapacitate a unui afazic de a înţelege ceea ce aude.


Achinezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinésie)

1. incapacitatea de a executa acte motorii, deşi muşchii nu sunt paralizaţi.


Acromatopsie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achromatopsie)

1. tulburare de vedere, incapacitatea de a distinge culorile; acromazie (2).


Activitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.

2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.

3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.

4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.

5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.