Dictionar

cancan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cancan)

1. vorbire rău intenționată, bârfe calomnioase care se răspândesc în societate.
2. (fam.) mult zgomot în jurul a ceva care nu valorează mare lucru.
3. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzătoare.
 

subaprecia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (sub- + aprecia)

1. a (se) aprecia (pe cineva sau ceva) mai puțin decât valorează.
 

-VALENT

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -valent, cf. lat. valens)

1. „care valorează, valență”.