aloe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aloès, lat., gr. aloe)

1. plantă exotică din familia liliaceelor, din ale cărei frunze se extrage o substanță întrebuințată în medicină.

antranilic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthranilique)

1. acid ~ = pulbere cristalină incoloră, solubilă în apă și în alcool, folosită ca reactiv, ai cărei derivați sunt întrebuințați în parfumerie; acid aminobenzoic.

bandieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. bandiera)

1. bucată de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unui grup sau ale unei comunități: națiune, teritoriu, oraș, organizație, companie comercială sau regiment.
2. steag al unei țări înălțat pe navele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate; (prin specializare) pavilion al unei corăbii.
3. steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări.
4. (înv.) steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard.

benzen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzène)

1. hidrocarbură aromatică, lichid incolor, volatil, din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie.

butirat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. butyrate)

1. (chimie) sare sau ester rezultat din combinarea acidului butiric cu o bază sau un alcool, cu miros de flori sau de fructe, întrebuințat în parfumerie și în industria alimentară.

carbid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Karbid)

1. (chimie) combinație chimică de calciu și carbon, întrebuințată mai ales la fabricarea acetilenei; carbură de calciu.