Dictionar

aparență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apparence, lat. apparentia)

1. înfățișare, manifestare exterioară evidentă, uneori înșelătoare.
2. în ~ = la prima vedere.
 

atrapă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attrape)

1. aparență înșelătoare; păcăleală.
2. obiect destinat a înșela prin amuzament.
3. siluetă, manechin pentru atragerea vânatului.
 

disimula

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dissimuler, lat. dissimulare)

1. a-și ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc., dându-le aparențe înșelătoare; a masca, a camufla.
2. (fig.) a deghiza.
 

dribla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dribbler, engl. dribble)

1. intr. a conduce mingea cu abilitate, executând lovituri scurte cu piciorul (la fotbal), cu mâna (la handbal, baschet), sau cu crosa (la hochei), cu mișcări înșelătoare, pentru a putea evita adversarul.
2. tr. a-și înșela, a-și depăși adversarul.
3. fam. (persoane) a face să ia un neadevăr drept adevăr; a păcăli; a amăgi; a înșela; a minți.
 

dribling

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. dribbling)

1. acțiunea de a dribla și rezultatul ei; driblare.
2. (sporturi cu mingea) acțiune de joc a unui jucător care încearcă (cu mișcări înșelătoare, schimbări imprevizibile de direcție etc.) să păstreze cât mai mult mingea, în general pentru a crea o oportunitate de a marca.
 

fantasmagorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fantasmagorie)

1. succesiune de imagini vizuale bizare, neverosimile, proprii unei imaginații tulburate; vedenie.
2. efecte artistice prin mijloace extraordinare, înșelătoare.
3. idee bizară; aberație, elucubrație.