Dictionar

demagogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démagogie, gr. demagogia)

1. metodă și atitudine politică de înșelare a maselor prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc. pentru a obține popularitate; atitudine de demagog.
 

clientelism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. clientelismo)

1. tendința unui politician sau a unui partid de a-și mări numărul susținătorilor prin demagogie, favoritisme etc.
2. (Roma Antică) relație care unea un patron cu clientul său.
 

demagogic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. démagogique)

1. de demagog; pătruns de demagogie.