Dictionar

politician

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. politicien)

1. om politic.
2. (peior.) cel care, activând pe plan politic, urmărește îndeosebi satisfacerea intereselor sale personale.
 

politicianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (politician + -ism)

1. activitate politică bazată pe practici imorale și demagogice.
 

politicianist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (politician + -ist)

1. referitor la politicianism.
 

clientelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clientèle, lat. clientela)

1. clienții unui patrician roman.
2. clienții unui negustor, avocat, medic.
3. ~ politică = simpatizanții, susținătorii unui politician, ai unui partid.
 

clientelism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. clientelismo)

1. tendința unui politician sau a unui partid de a-și mări numărul susținătorilor prin demagogie, favoritisme etc.
2. (Roma Antică) relație care unea un patron cu clientul său.
 

egerie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. égérie)

1. o femeie care inspiră un politician, un om de litere etc.; muză.
2. consilieră, sfătuitoare pentru un politician, artist etc.
 

politicastru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. politicastro)

1. politician de duzină, lipsit de valoare.
 

politicianist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (politician + -ist)

1. referitor la politicianism.
 

pseudopolitician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (pseudo- + politician)

1. pretins sau fals politician.