Dictionar

leucoplast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Leukoplast, fr. leucoplaste)

1. țesătură impregnată cu cauciuc, lipicioasă pe o parte, pentru fixarea pansamentelor sau acoperirea rănilor; emplastru.
 

leucoplaste

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. leucoplastes)

1. plastide din citoplasmă, inactive fotosintetic.
 

emplastru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. emplastrum)

1. (med.) remediu constând dintr-o substanță consistentă și lipicioasă, care se întinde pe o pânză și se aplică pe o anumită parte a corpului (la care aderă prin încălzire); leucoplast.
2. (var. înv.) emblastru, emplastron, emplastrum.
 

albigrane

Parte de vorbire:  s.pl.  
Etimologie: (lat. albigrana)

1. (bot.) incluziuni cloroplastice din leucoplaste, de forma unor picături.