OK
X
mastoidă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. mastoïde)
1.
(anat.)
fiecare
dintre
cele
două
proeminențe
ale
osului
temporal
situate
îndărătul
urechii.
antru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antre, lat. antrum, gr. antron, peşteră)
1.
(anat.)
cavitate,
scobitură.
2.
~
mastoidian
=
cavitate
în
mastoidă,
care
comunică
cu
urechea
mijlocie:
~
piloric
=
parte
a
stomacului,
deasupra
pilorului.
stilomastoidian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. stylo-mastoïdien)
1.
(orificiu)
între
apofiza
mastoidă
și
originea
celei
stiloide.