Dictionar

areopag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aréopage, lat. areopagus)

1. tribunal suprem în Atena antică.
2. (fig.) adunare de juriști, oameni de stat, de știință, de litere etc. reuniți pentru a examina o problemă foarte importantă.
 

areopagit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aréopagite)

1. (antic.) membru al areopagului atenian.
 

areopagit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aréopagite)

1. (antic.) membru al areopagului atenian.