Dictionar

suprem, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. suprême, lat. supremus)

1. care este mai presus de toate; care este cel mai bun, cel mai mare.
2. care ocupă primul loc într-o ierarhie a valorilor sau a puterilor.
3. care are gradul, rangul cel mai înalt.
4. care iese în evidență, care excelează într-un domeniu, o activitate etc.
5. care vine ultimul (ex. momentul ~).
6. care este extrem.
7. care se simte intens.
8. (antonime) infim, inferior.
 

supremație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. suprématie)

1. superioritate absolută; poziție dominantă; preponderență.
 

suprematism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. suprematizm)

1. grupare abstracționistă în pictura rusă a celui de-al doilea deceniu al sec. XX și teorie estetică care susține supremația sensibilității „pure”, exprimată prin acțiunea formelor geometrice și a culorii asupra simțurilor.
 

antinomism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antinomisme, germ. Antinomismus)

1. tendință de negare a legilor sau legalității.
2. (teol.) doctrină care propovăduiește, în numele supremației grației, indiferența față de legi.
 

areopag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aréopage, lat. areopagus)

1. tribunal suprem în Atena antică.
2. (fig.) adunare de juriști, oameni de stat, de știință, de litere etc. reuniți pentru a examina o problemă foarte importantă.
 

arhistrateg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archistratège, gr. arkhistrategos)

1. (în Grecia antică) comandant suprem al armatei.
 

ataraxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ataraxie)

1. stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri, urmărită ca țel suprem de mai multe școli filozofice.
2. (med.) stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții.
 

aulic 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. aulicus)

1. tribunal suprem al vechiului Imperiu German.
 

aulic 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aulique, lat. aulicus)

1. de curte; rafinat, elegant.
2. consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ - sfetnic la curtea Habsburgilor.