OK
X
cartirui
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după rus. kvartirovati)
1.
a
pregăti
instalarea
și
a
instala
trupele
într-o
localitate;
a
încartirui.
încartirui
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (în- + cartirui)
1.
a
pregăti
instalarea
unei
unități
militare
într-un
cantonament;
a
cartirui.
încartirui
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (în- + cartirui)
1.
a
pregăti
instalarea
unei
unități
militare
într-un
cantonament;
a
cartirui.
cazare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. caza)
1.
acțiunea
de
a
caza;
instalarea
cuiva
într-o
locuință
(de
obicei)
provizorie;
încartiruire,
încartiruit.
2.
(înv.)
așezare
a
unui
obiect
în
despărțitura
sa.
3.
punere
a
cuiva
într-un
post
(care-i
asigură
traiul).
4.
(sinon.)
cazat.