Dictionar

interimar, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. intérimaire)

1. (cel) care exercită provizoriu o funcție în locul titularului.
 

ad-interim

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. ad interim, între timp)

1. inv. care ține locul titularului; interimar.