OK
X
interimar, -ă
Parte de vorbire:
adj., s. m. f.
Etimologie: (fr. intérimaire)
1.
(cel)
care
exercită
provizoriu
o
funcție
în
locul
titularului.
ad-interim
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. ad interim, între timp)
1.
inv.
care
ține
locul
titularului;
interimar.